Petre Dulfu.........
Una doar, cu ochi cãprui,
Ilenuþa Sandului,
De sub codri, dintr-un sat
Cu-al lui Gruia-nvecinat,
Mândrã mult, cum rar zãreºti,
Ca Ileana din poveºti,
Numai ea, mai îndrãzneaþã,
¤i privi pe turci în faþã.
Gruia ºi-a lui Sandu fatã,
Dragi avutu-s-au odatã.
El uitase-apoi de ea,
Ea, la dânsul, tot þinea!
Deci, ea zise: – Turci voinici,
Gruia n-a trecut p-aici!
Ani vreo doi s-au împlinit,
De când nu l-am mai zãrit.
Dar pe maicã-sa bãtrânã –
Nu-i mai mult de-o sãptãmânã.
Nici o sãptãmânã nu-i –
Turcilor, eu o vãzui!
Jos, în Olt, cu mâna sa,
Armele i le spãla,
Tot de sânge pãgânesc,
Sânge turc ºi tãtãresc!
Unde-n apã le clãtea.
Neagrã apa se fãcea,