Gruie-al lui Novac
- Ce vreþi, turci nelegiuiþi,
De – ca ºerpii – vã târâþi
ªi ca broaºtele sãltaþi?
Au pe Gruia-l cãutaþi?
Turci pãgâni la cap legaþi,
A muieri voi semãnaþi!
Cã-i vrãjit, voi nu-l ºtiþi oare,
Sabie sã nu-l doboare,
Suliþã sã nu-l rãzbeascã,
Nici sãgeatã sã-l rãneascã?
Geaba vã veþi strãdui
A-l rãpune, pân’ o fi
Ori cu funii strâns legat,
Ori în lanþuri ferecat!
Nu am pãr în capul meu,
Câþi voinici vãzut-am eu –
Nu ca voi, ci mai bãrbaþi,
Jos de spada lui culcaþi!
Turcii ochii mari fãcurã,
ªi grãbiþi napoi dãdurã.
Soliman din Calafat,
Singur, stã-n loc ne’nfricat.
Face semn lui Pandelaº,
¤i aratã gãlbenaºi:
- Mãi Pandele! vrei tu bani,
Sã-þi ajungã zeci de ani?