Petre Dulfu* * *Iar feciorul lui Novac,
Hai, la mã-sa, la conac;
Schimbã haine-n râu muiate,
ªi spre crâºmã se abate.
Colo jos la crâºma Stanii,
Unde-ºi beau drumeþii banii,
Vuiet mare s-auzea,
Lume multã petrecea.
Turcii-n crâºm-abia-ncãpeau,
Ospãtau, se veseleau.
Iar Pandele grecotei,
Chefuia la rând cu ei.
Stând la masã toþi cu drag,
S-au trezit cu Gruia-n prag!
Când în faþa sa-l vãzu,
Grecul... în genunchi cãzu.
Iarã turcii au sãrit:
- Vai, vai! Gruia! n-a murit?
Uite-l, vine! A scãpat
Teafãr, dracu-mpeliþat!
Pe sub pat fricoºi intrau,
Prin unghere se doseau!
Gruia fruntea ºi-o-ncrunta,
Pe Pandele-l judeca:
- Pandelaº, mãi sluga mea,
Grec nemernic, liftã rea,