Gruie-al lui NovacCât mi-ai fost argat cu platã,
Þi-a lipsit ceva vreodatã?
Simbrioara þi-o plãteam,
La mâncare te pofteam,
Haine noi þi-am dãruit,
Ca pe-un om eu te-am cinstit!
Nici un rãu nu þi-am fãcut
ªi tu, câine, m-ai vândut!
Tu m-ai dat la turci legat,
Fãrã teamã de pãcat!
Nu ºtiai, Pandele-al meu.
Cã din cer un Dumnezeu
Vede fapta, o pândeºte,
ªi la urm-o rãsplãteºte?
Bine Gruia nu sfârºea,
Paloºu-i de-oþel lucea,
Capul grecului cãdea,
Trupu-n sânge se zbãtea.
Când cu grecul isprãvi,
Rândul turcilor veni.
Soliman stãtea-nfundat
¤ntr-un colþ întunecat.
- Ha-ha, socrule, pe-aici?
Capul cetei de voinici
Dumneata eºti darã? Vinã!
Ieºi încoace, la luminã!