Gruie-al lui NovacCa pe spini stã, aºteptându-l,
Douã zile, trei de-a rândul.
ªi vãzând cã nu soseºte,
Jalnic plâns o podideºte:
Ce sã fie? M-a minþit
Cu venitul în peþit?
Of! atunci la ce mã þii,
Doamne,-n rândul celor vii?
Pentru ce, o, Tatã sfânt,
Nu m-aduni de pe pãmânt?“
Iat-o, dupã mult oftat,
ªi pe ea bolnavã-n pat!
¤i descântã Floarea, baba,
¤i citesc ºi popi... Degeaba!...
* * *Nouã zile s-a zbãtut
Bietul Gruia-n pat þinut
De o boalã nemiloasã,
Care nu-i ieºea din oase.
Ziua zecea, de pe boalã,
Sãnãtos, voinic se scoalã;
Ca un mire s-a-mbrãcat,
ªi pe Negru-a-ncãlecat:
- Hi, mãi nãzdrãvane cal,
Colo-n vale peste deal,
La Ileana du-mã-n zbor,
Cât putea-vei mai cu zor!