Petre Dulfu
De prin colþuri îi scotea,
ªi cu sabia-i tãia.
Doborî cu spada-i latã,
La pãmânt întreaga ceatã.
.........
Dupã ce pe toþi îi taie,
¤n ogradã-i face claie;
Carã lemne-apoi pe loc,
ªi le dã din trei pãrþi foc.
Toþi în scrum i-a preschimbat,
Scrumu-n vânt l-a-mprãºtiat:
- Ce-o lãsa pe urmã vântul,
Sã mãnânce ºi pãmântul!
CÂNTUL XXII
NUNTA
Dimineaþa urmãtoare,
Sus la prânz e mândrul soare;
Toþi de trebi îºi vãd prin sat,
Gruia zace-acasã-n pat.
Arde fruntea-i vâlvãtaie,
ªi prin spate-un junghi îl taie.
Biata mã-sa-ngrijoratã
ªade lângã el ºi-l catã.
Iar acasã, draga lui,
Ilenuþa Sandului,
CUPRINS