Gruie-al lui NovacCererea sã i-o-mpliniþi
ªi cãtaþi de mi-l turciþi!
Cã pe el de nu-l turcim,
Mult noi nu mai stãpânim!
..........
Iatã-i la voinic, sus, iar:
- Þi-am adus cerutul dar.
Te-ndemnãm prieteneºte,
Gruio! Legea-þi pãrãseºte!
Pe a noastr-o-mbrãþiºazã,
Cã e lege mai cu vazã,
ªi e mult mai de folos
Decât legea lui Hristos.
Mustãcioara lui râdea,
El frumos ºi-o rãsucea:
- Cã eu, mãre, m-aº turci,
Dacã voi mi-aþi dãrui
De berbeci o turmã-aleasã,
Toþi cu lâna de mãtasã;
Iarã coarnele-mpãnate
P-împrejur cu nestemate.
Hai iar la-mpãrat pe loc,
El stãtea ca ºi pe foc:
- Ei, turcitu-i-aþi ori ba?
- Nu, Luminãþia ta...
Dar ne-a zis cã s-o turci,
Dacã noi i-om dãrui