Ispr[vile lui P[cal[Când cu sabia dãdu,
Capul ºarpelui cãzu.
ªi cu capul retezat,
Lângã sabie legat,
Fiul lui Novac s-a dus
La-mpãratul iarãºi, sus:
- ¤nãlþatule-mpãrate,
Sã trãieºti cu sãnãtate!
Iacã, nu fii amãrât:
ªarpele... l-am omorât!
¤mpãratul se apleacã,
Nu mai ºtie ce sã-i facã.
Strânge pe voinic în braþã,
Scaun mândru-i pune-n faþã:
- Gruio, ºezi ici lângã mine.
Þara mea s-o-mpart cu tine!
Gruia zice: – Nu,-mpãrate,
Mulþumesc de bunãtate!
Nu mi-e gândul la domnie
Peste limbi strãine mie;
Râvna mea-i sã-mi ocrotesc
Neamul, cuibul strãmoºesc.
Cu fugaru-i mândru-apoi,
Hai, spre þara sa-napoi.
La conacul lui, în prag,
Soaþa-i l-aºtepta cu drag.