Petre DulfuCapu-i frânt s-apleacã-n jos,
Se mai þine-abia-ntr-un os.
- Aoleu! m-ai prãpãdit!
Jalnic el a glãsuit.
ªi sãrea ieºit din fire,
Rãsturnând în zvârcolire
Arborii din preajma sa.
- Gruio, plângi de mila mea!
Cã voinic ºi eu eram,
Dar de mama n-ascultam;
ªi m-a blestemat ea tare,
Sã mã fac un ºarpe mare!
Va-nceta blestemul greu,
Ce-a cãzut pe capul meu,
Când viteji – cu gura-mi slutã
Voi mânca, deplin o sutã.
Feþi viteji, rãzboinici feþi,
Ca ºi tine de-ndrãzneþi,
¤nghiþit-am pân-acuma
Nouãzeci ºi nouã numa.
Astãzi, de-aº fi izbutit
ªi pe tine sã te-nghit,
Eu scãpam de nenoroc,
Mã fãceam voinic la loc!
Gruia, auzind aºa,
Nalþã iarãºi sabia.