Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

(NeluLucian) #1
Petre Dulfu


  • Pãi... am priceput eu doarã, când de-amiazã ospãtaþi,
    Cã pe mine la mâncare aþi uitat sã mã chemaþi.
    Pentru-atâta lucru însã vorbã n-am mai vrut sã fac.
    Am gãsit eu rost îndatã!

    • Cum?

      • Umplui cu grâu un sac...
        Seara, altul. ªi cu sacii, hai, în sat la o vecinã!
        Dânsa, inimã miloasã, îmi dãdu ºi prânz’ ºi cinã.





  • Vai, bãiete! Vasãzicã... îmi mâncaºi doi saci de grâu!

  • Ce? Te-ai supãrat, pãrinte?
    Popa-ºi puse gurii frâu.
    ªi-a-nghiþit în piept mânia: – Asta-i! Nu m-am supãrat.
    Dar... sã fi cerut, creºtine! cã-þi dãdeam noi de mâncat.


Când ajunse-n tindã însã, tremura: – Of!... nu mai pot.



  • Ce-i? soþia sa-l întreabã. El i-a spus nevestei tot.
    Iar la urmã: – Nu, cu ãsta, nu e chip s-o duc! ºi pace!
    Am înscris pe-un an cu dânsul: altfel, vânt chiar azi i-aº face!
    Preoteasa, foc ºi dânsa: – Vai! O zi sã nu mai steie!
    Astãzi chiar, sã-i faci de ducã!

    • Da, sã-i fac! Dar cum, femeie?



  • Prea uºor! Sã-i dai vro treabã, ce puterile-i întrece.
    ªi vãzând cã nu e harnic sã þi-o facã, o sã plece.

  • Bine zici!... ªi iese popa, merge iar spre ºurã-ndatã.
    Ce sã-i dau? A, stãi! gãsit-am o trebºoarã... minunatã!

  • Vino-ncoace, mãi argate! (ªi-n grãdina largã-l scoase.)
    Uite, vezi tu smârcu-acesta plin de ochiuri mocirloase?
    Când voiesc sã trec-nainte, mã cufund aici în glod.
    Peste mlaºtina aceasta fã-mi, din ce vei ºti, un pod.
    Sã-l începi cât mai degrabã, astã-searã chiar, voiesc;
    Iar când o miji de ziuã, mâine, gata sã-l gãsesc.

Free download pdf