Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Ion şi Gheorghe şi-au cumpărat câte un cal. Ion zice:



  • Bă, Gheo, io îi tău la calu’ meu o ureche, să-i putem deosebi.
    Zis şi făcut. În toiul nopţii, Gheorghe se gândeşte: “Bă, da tare fain
    tre să fie un cal fără o ureche!”, şi taie şi el o ureche calului său. A
    doua zi, supărat de ce-a făcut Gheorghe, Ion taie şi cealaltă ureche
    a calului. Peste noapte, Gheorghe se gândeşte: “Bă, da’ fain tre să
    fie un cal fără urechi”, şi taie şi cealaltă ureche. Dimineaţa, Ion zice
    către Gheorghe:

  • Bă, văd că după urechi nu-i mai putem deosebi şi zic aşa, oricum
    calul meu îi negru şi al tău îi alb...



Trei ardeleni vin cu trenul de la Bucureşti la Cluj. Pe la Ploieşti
unul zice:



  • Oof!
    Pe la Sibiu, al doilea zice:

  • Oof! Oof!
    Pe la Alba-Iulia, al treilea zice:

  • Oof! Oof! Oof!
    Ajung la Cluj şi primul zice:

  • No, bine c-am ajuns că, iaca, tăt drumul vorbirăm numai politică!



Un ardelean, într-un magazin, vrea să cumpere un termos. Vânză-
toarea îi arată unul:



  • Uite, bade, termosul ăsta e foarte bun: vara ţine ceaiul rece, iar
    iarna îl ţine cald.
    Ardeleanul se scarpină după ureche, nedumerit:

  • Apăi de, cocoană, dacă zici că-i bun, iaca, l-oi lua. Da’, lămureşte-
    mă şi pe mine: de unde nevoia ştie termosu’ ista când îi vară şi când
    îi iarna?

Free download pdf