Merg clujenii la votare
(după Mihai Eminescu)
La un semn, deschisă-i calea şi intră semeţ în Cluj
Fostul premier ce-n viaţă a făcut tot timpul sluj.
- Tu eşti, Tişe? - Da, Emile! - Am venit din Capitală,
Să cuceresc Primăria, c-am auzit că e goală!
Da‘, ia zi, Aline, frate, unde e Sorin Apostu,
Să-i mulţumesc, ca tot omu’, că mi-a lăsat liber postu’? - Orice gânduri ai, Milică, şi orice doreşti a face,
Nu mai scormoni rahatul, lasă-l pe Sorin în pace,
Că e cercetat, săracul, pentru luarea de mită
Şi-o să tragă pentru asta, fie-i pedeapsa primită!
Da‘, ia stai puţin, Emile! Hai, că, iarăşi, mă uimeşti!
Tu n-ai auzit de asta, când erai la Bucureşti?
S-a vorbit destul prin presă că la noi, în Cluj Napoca,
Nici un contract nu se-ncheie, la primărie, pe moca.
Despre astea, îţi spun sincer, chiar că n-am avut habar,
Dar tu eşti mai în problemă, c-ai fost o vreme primar
Şi, de-ar fi să-i dau crezare avocatului lui Stoia,
Toate se făceau pe-aicea, după cum îţi era voia. - Cum, când eu, ca prim ministru, aveam ţara la picioare,
Tu cutezi să pui asupra-mi acest semn de întrebare?
O, tu nici nu visezi, măi Tişe, câţi în calea mea s-au pus,
Ponta şi cu Antonescu m-ar fi vrut demult răpus
Şi-n partidul meu de suflet sunt destui ce-mi râvnesc locul,
Numai că, din fericire, nu prea le-a surâs norocul.
Dacă nu ieşeau în stradă viermii ăia, ciumpalacii,
Eram premier şi-acuma, nu un prost la coada vacii,