Iar socru-mi-o mă apostrofa:- Cum dracu', mă, Traşcule? Nu eşti tu în stare să torni un
copil ăsteia mici?
„Aia mică”, respectiv Claustrina, avea pe-atunci un metru
optzeci şi trei. Noroc că tranziţia şi ordonanţele de urgenţă au
gheboşat-o: acum nu cred să treacă de unu cincizeci... Da-i
bine, că şi mânca mult după ce că era mai înaltă decât mine cu
vreun sfert de metru...
În sfârşit, cu Ronaldo s-a creat un consens:- Lasă-l pe ăsta, că parcă aduce puţin a Bill Clinton...
Nici despre creierul acestuia aparatul nu a spus cine ştie
ce, dar măcar arăta a fiinţă omenească. În legătură cu
capacităţile mintale ale progeniturii, după multă vreme ne-a
îmbunat sufletul un psihiatru zicând: - Nu vă descurajaţi, oameni buni – fiu-mi-o urlă de vreo
trei luni să i-o aduc pe Monika Lewinsky, fiindcă are nişte buze
trăznet... - Doamne-fereşte! Da' câţi ani are al dumneavoastră,
domnu' doctor? - Şase.
După ce ne-am revenit din uimire, ne-am zis imediat cu
bucurie: Doamne, ce bine să aibă şi medicii câte o capră! Că
mai moare şi ea... Aşa că ne-am liniştit.
Între altele fie spus, la un moment dat, pe Ronaldo al
nostru am vrut să-l comercializăm la nişte bătrânei italieni
simpatici, că nu aveam cu ce plăti curentul electric şi
întreţinerea, dar, după ce ne-am mirat că băieţelul stătea de
multă vreme liniştit la picioarele signorinei, privind-o cu gura
căscată, am aflat şi motivul: îi ferfeniţise fusta cu foarfeca.
Bătrânica nu şi-a dat seama ce se întâmplase, fiind prinsă de un
debit verbal pe lângă care Florin Călinescu şi Ilie Dobre cu