de comunicare decât telefoanele pe care le desfiinţasem înainte
cu o lună ca să nu fim cu nimic mai presus decât triburile din
Lunca Amazonului sau cele din Insulele Capului Verde, aşa
cum şi dorea, de fapt, ROMTELECOM-ul prin majorarea
permanentă a taxelor de abonament. I-am răspuns că, din cauza
berii începusem să jucăm „bâza”, aşa că nu era nici un motiv
de intrat în panică.
... După palmele primite şi aflându-se într-o oarecare stare
de euforie, Lusi a luat castronul plin cu supă de găină şi i l-a
pus în cap bărbatu-so spunându-i de la uşă, gata să plece în
lumea largă:
- Asta ţine locul doagei care îţi lipseşte...
Alte ţipete, alt scandal...
Până la urmă m-am inervat şi i-am luat ca la carte: - Mă, le-am zis, 'tu-vă America voastră de berbeci! Io-s
aliniat mintal – uite documentu'-aici – aşa că mi-ajung zece zile
cu voi... Echiparea şi direcţia Clinton...
Aceasta deşi ne obişnuiserăm unii cu alţii, mai ales
copiii... Ion-Ronaldo al nostru pândea momentul şi făcea pipi
pe ţestoase, iar cei trei americănaşi, care vorbeau mai bine
româneşte decât văru-mi-o Ion, au furat de la o tonetă
treisprezece îngheţate pe care le-am plătit eu cu mărinimia
care mă caracterizează când mai avem bani doar de pâine, dar
şi ca să le dovedesc musafirilor că, deşi suntem în tranziţie,
nu ne lăsăm...Dar, poate că, totuşi, povestea ar mai fi durat,
dacă într-un miez de noapte Claustrina nu mi-ar fi zis pe
întuneric:
- Mă, Traşcă, tu când ţi-ai cumpărat pijamaua asta?
Am crezut că visează şi am întrebat-o: - Care pijama, dragă? Dormi că vine lupu' şi te papă...
- Adică, mă crezi proastă?