Trebuie să menţionez că nevastă-mea moare ca un câine
ori de câte ori nu-i convine ceva, că de asta m-am şi căsătorit
cu ea după 7 ani de concubinaj: gândindu-mă că minciuna
respectivă nu putea fi repetată la nesfârşit fără să-l supere pe
Domnul. Parcă îl şi auzeam:
- Petre!
- Poruncă, Luminăţia Ta!, ar fi răspuns Recepţionerul
Edenului. - Ia dă-mi Registrul de intrări-ieşiri... E la zi?
- Păi, se poate altfel, Doamne? Totul funcţionează
automat de când ne-am dotat cu camere video şi reţeaua de
calculatoare Pentium... - Nu-mi mai aminti de ele, Petre! Că ne-au costat trei
sferturi din producţia de fructe oprite. - Aşa e, Doamne, dar acum apăs pe bumb şi iese situaţia
pe imprimantă. - Adică şi pe imprimantă aţi cheltuit?
- Hermes, Prealuminate – a găsit la second hand... Trei
tone de mere – o nimica... - Bine, bine că mi-am amintit: ia legătura cu Mercur – că
s-au înmulţi şerpii şi nu mai prea avem de unde să le dăm
mere... - Şi pe mine m-a sunat pe mobil Discordia că vrea vreo
două tone... - Două tone ?! S-a apucat şi asta de bişniţă?
- Zicea că se recăsătoreşte Thetis şi sunt invitate din nou
alea trei zăpăcite: Aphrodita, Hera şi Atena... Şi-apoi, mai zicea
că s-au înmulţit fiicele Evei care pretind că sunt frumoase...
Deci, astfel supărat, Domnul ar fi zis:- Lasă-le Belzebutului! Ia caută numele Claustrina...