- Cu c românesc sau cu k, Doamne?
- Cu naiba! Că mă şi superi de-a binelea...Poziţionează-te
pe plaiul mioritic... - Am găsit-o. Pfu, da' faină-i, Doamne – ce-ar fi s-o
promovăm recepţioneră în locul meu? - Recepţioneră da, dar nu la noi, că şi-aşa e cam încărcată
organigrama... Ia sună-l pe Lucifer, vezi dacă nu are el un post
pe la ei... - Iar ne creăm obligaţii, Prealuminate...
Cândva i-am spus povestea Claustrinei şi drept răspuns ea
a produs o singură sintagmă: - Eşti tâmpit.
După care n-a mai vorbit cu mine două zile, interval în
care m-am simţit, într-adevăr, un om fericit.
Povestea suna atrăgător, numai că Domnul, deşi mai
întârzie el – cum behăie câte-o oaie din turmă, – însă nu
doarme niciodată, în cazul Claustrinei, furat de frumuseţea ei, a
uitat ce are de făcut, adică să o radieze din Marele registru la
timpul potrivit. Şi astfel a luat fiinţă o căsnicie care a uimit
cartierul din cauza celei mai potrivite nepotriviri care au existat
vreodată între un bărbat şi o femeie. Din punctul lor de vedere!
Mai era puţin până să trecem la alegerea propriu-zisă a
Preşedintelui Asociaţiei. Între timp, auzind hărmălaia de pe
palier, au mai apărut câteva persoane care, adormite pe
jumătate şi neştiind ce dracu' se petrecea acolo la ora patru şi
ceva dimineaţa, au venit cu tot felul de idei şi propuneri lispite
de realism. Astfel, s-a propus o plantaţie de duzi pe bloc şi
creşterea viermilor de mătase, iar în mijlocul plantaţiei, în loc
de piscină, un mic lac de agrement, cu păstrăvi şi cel puţin trei
bărci; în locul liftului să fie montat un telescaun din care să se
vadă clar palierele celor 13 etaje ale blocului; să fie înfiinţată,