javrele de prin urbea noastră. Deducem de-aici că domnul
Gulye are origine sănătoasă şi nimeni nu ar descoperi în
curriculum-ul său vreun fragment de vitae care să-l
compromită; el a urcat cu destulă greutate treptele ierarhiei din
domeniul hingheritului, făcând faţă unei concurenţe acerbe,
inclusiv de fostul primar fiind vorba, care şi-a demonstrat
profesionalismul prinzând într-o singură noapte nouă câini,
după care faptă zicând:
- Credeţi că mie îmi strică nişte bani în plus la venituri?
Şi-apoi, pentru partidul pe care-l reprezint, exemplul personal
contează enorm...
Şi trebuie să spunem imediat că partidul din care făcea
parte domnul primar era plin de exemplare şi de exemple
oarecum similare şi, în orice caz, toate demne de urmat.
Numai că, în noaptea următoare, Gulye a capturat 13
câini, patru pisici jigărite şi un motan cu ochi albaştri
impresionând profund pe toată lumea. Din păcate s-a
descoperit că felina era un motan birmanez şi aparţinea soacrei
unui consilier care se ocupa cu probleme de cultură. Drept care,
nu a lipsit mult ca această captură să-l coste pe Gulye funcţia şi
chiar libertatea, consilierul – despre care se spunea că era cam
bizar în gândire şi fapte – susţinând că aceasta era încă o
dovadă a modul mârşav în care înţelegea opoziţia să submineze
activitatea partidului său.
Aşa stând lucrurile şi sub presiunea unei treimi cam firave
din numărul consilierilor, primarul a pus la cale o şedinţă de
urgenţă. Cu această ocazie, bineînţeles că primul care a luat
cuvântul a fost reclamantul:
- Iată, domnilor, răcnise el cam învineţit la faţă, cum se
dedă opoziţia la fapte reprobabile, antisociale şi de distrugere a
ceea ce are mai de preţ oraşul şi ţara...