Eterna Primavara

Cu acelaşi spirit de confruntare cu propria
maladie şi propriul destin, cu acelaşi optimism,
oarecum surprinzător, poate chiar şocant pentru
oamenii din jur, a trecut Anişoara prin anii de
şcoală, studii de specialitate la Colegiul Financiar-
Bancar şi Academia de Studii Economice, apoi – de
activitate profesională în cadrul Inspectoratului
Fiscal Municipal de Stat.
Mereu înconjurată de colegi şi prieteni, mereu
cu un zâmbet uşor şi nostalgic pe buze, mereu cu
ochii blânzi şi visători, larg deschişi spre această
lume... Şi mereu atentă la durerile şi retrăirile
altora... Chiar şi atunci când dereglările de sănă-
tate şi vedere devenise grave, ea le suporta pe
toate cu multă răbdare şi smerenie. Şi când se afla
la Centrul de microchirurgie oculară N.I. Pirogov,
Moscova, înainte de a intra în sala de operaţii,
Anişoara cântă în salonul pacienţilor, pentru a-i
încuraja... [P. Florea. Piersicii erau în floare].
Iar după ce suportase a doua intervenţie chirur-
gicală oculară când, după externare, la 29 decem-
brie 2007 mergeam din clinică spre gara Kiev pen-
tru a lua trenul Moscova-Chişinău, Anişoara dădu
dovadă de o deosebită tărie de caracter, de un ade-
vărat stoicism.
În ziua externării din clinică după noi venise, să
ne conducă la gară, verişorul meu, cu numele exotic
Magomed Abdulcadârov, stabilit la Moscova. Era
fiul surorii mamei mele, Liuba, care se căsătorise
cu un caucazian, locuind cu el în oraşul Mahacicala
(Daghestan). Însă de la vârsta de 10 anişori băia-