CONTROVERSA SIONULUI

Douglas Reeed

Capitolul 1: Cum au început toate

Totul a început în 458 î.Hr., când un mic trib palestinian din imperiul persan, despărțit de
israeliți, anume tribul iudaic, a instaurat teoria supremației unei seminții alese, pentru a jefui și
stăpâni toate popoarele lumii, care-i sunt prin „lege” inferioare. Distrugerea civilizației care a
înflorit în Europa și în Vest în ultimii 2000 de ani este rezultatul concret al acestei teorii, după
cum o arată faptele, documentele și datele istorice ce pot fi verificate.

De la apariția sa acum 2500 de ani, iudaismul a fost reacționar, căci existau deja religii, precum
confucianismul și budismul, care propovăduiau pacea și existența unui Dumnezeu unic, cu milă
și toleranță pentru toți oamenii. În Egipt, cărțile morților, care datează de acum 4600 de ani,
descriu un Dumnezeu unic și atemporal, care a creat cerul, pământul și pe om, în timp ce
iudaismul este politeist, după cum dovedesc mențiunile despre “ceilalți Dumnezei” din Ieșirea.

O sectă care a devenit stăpânitoare în tribul iudaic a preluat ideea unui Dumnezeu unic, al tuturor
oamenilor, dar i-a atribuit rolul de a distruge și asupri pe toți ceilalți oameni în favoarea
iudaicilor. Căci acest Iehova alege un neam, fals numit “al lui Israel”, redus doar la tribul iudaic,
și-i dă acestuia putere absolută de a ucide, jefui, înrobi și asupri toate celelalte seminții, ca
răsplată pentru că acest trib îl recunoaște drept Dumnezeu dintre toți ceilalți Dumnezei: aceasta
este “legea”. Dacă iudaicii nu i se supun, Iehova îi împrăștie printre celelalte seminții, ceea ce
constituie “robia” lor. Iar drept pedeapsă pentru celelalte seminții, adică pentru că acestea și-au
îndeplinit rolul destinat lor de Iehova, acesta le va da pe mâna iudaicilor, ca să le masacreze și
despoaie. Aceasta este înțelegerea dintre Iehova și fiii lui Israel în Vechiul Testament.

În realitate, fiii lui Israel n-au avut vreodată habar de această înțelegere, redactată de leviții
iudaici în jurul anului 458 î.Hr. Înainte de această dată n-a existat nimic scris și religia consta
doar din folclor oral. Fragmente care au supraviețuit din acel folclor arată că israeliții nu aveau o
credință sângeroasă și ucigașă. Tradiția lor era că Moise, a cărui legendă seamănă mult cu cea a
regelui Sargon al Babiloniei, care l-a precedat cu o mie de ani, s-a întors de pe munte cu tablele
legii, cunoscute ca “cele zece porunci”, și care seamănă mult cu codurile vechi ale egiptenilor,
babilonienilor și asirienilor.

Israeliții din antichitate s-au contopit cu celelalte popoare antice contemporane cu ei, a căror
religie avea multe asemănări cu a lor. Numele lor, ca și cel al lui Moise, au fost însă preluate de
leviții iudaici, care au transformat ideea unui Dumnezeu unic al întregii omeniri într-o doctrină
de segregare, ură de rasă, masacre în numele religiei și răzbunare împinsă la infinit. Citind cu
atenție Vechiul Testament, se poate vedea cum au rescris leviții legendele anterioare: Moise întâi
vine și dă cele zece porunci de cinste, bunătate și respect pentru aproapele, pentru ca apoi
povestea lui să continue cu genocid și masacre la scară largă a oamenilor nevinovați pe care
iudaicii îi întâlneau în migrațiile lor. Iehova întâi zice: “Să nu ucizi” și apoi ordonă uciderea
tuturor triburilor învecinate, cruțând doar fecioarele, pentru a le lua ca sclave.

Rescriind legendele și transformându-le într-un program politic și militar care acționează și
astăzi, leviții au inventat multe episoade istorice despre care chiar cărturarii sioniști sunt de acord
că n-au avut loc, ca de exemplu robia în Egipt, traversarea Mării Roșii și toate celelalte povești
legate de Egipt. Învățații rabinici sunt de acord că Moise nu a existat niciodată și că profețiile lui
Isaia, de pildă, au fost compuse în diverse perioade de timp, de către diverse persoane. Spre
deosebire de cititorii Bibliei, care se cred creștini, erudiții talmudici, ca de exemplu marele
istoric sionist dr. Josef Kastein, nu cred în realitatea poveștilor din Vechiul Testament. Dar ei
cred în politica seminției alese pentru a stăpâni, asupri și jefui celelalte popoare. Dr. Kastein
spune clar că Vechiul Testament este un program politic, scris la vremea sa în scopul acțiunii