descendența pură din tribul lui Iuda, Veniamin sau Levi. Decretul lui Hitler cu bunica ariană,
care a scandalizat așa de rău lumea, era mult mai îngăduitor.
În 444 î.Hr., Nehemia l-a făcut pe Ezra să introducă în Thora interzicerea căsătoriilor mixte, ceea
ce-i exclude deci pe David și Solomon din “neamul ales”. În Levitic s-a introdus o nouă clauză,
care-i pune în gura lui Iehova cuvintele “v-am separat total de toți străinii” (13:30). Capii
clanurilor și familiilor au fost convocați și li s-a pus în vedere că nu mai e permisă căsătoria cu o
femeie de alt neam, sub pedeapsa cu moartea (Ezra 2 13:27). “Străinii” nu mai aveau voie nici să
intre în oraș. Cele două cărți ale lui Ezra (Ezra și Nehemia) sunt scrise de martori oculari,
Nehemia fiind chiar potentatul executor. “Și toți au plâns când au auzit textele legii”, zice
Nehemia (Ezra 2, 8:9). Plângând au intrat în ghetoul spiritual ce-i ține strâns în clește de atunci
încoace pe toți cei ce-și zic evrei, împinși cu forța armelor de sionistul fanatic Nehemia, cu
ajutorul armatei persane.
După 12 ani, Nehemia s-a întors la Babilon și imediat regimul opresiv pe care-l instaurase a
început să se dezintegreze și din nou au apărut căsătorii mixte și relații de bună vecinătate. Din
nou “le-a dizolvat cu forța” și a impus pedepse grele pentru ele. A cercetat atent dosarele de
cadre și registrele nașterilor și a expulzat chiar și membri ai familiilor marelui preot Aaron, dacă
a constatat că au sânge mixt. Apoi a epurat fără milă din comunitate pe toți cei ce nu erau pe linie
și a cerut întregului popor să se lege cu “contractul cel nou” (legea leviților din Deuteronomul
fusese “cea de-a doua lege” mozaică). Fiecare bărbat din Ierusalim a trebuit să iscălească
individual contractul, sub ordinul leviților și forțat de soldații persani. Apoi, zice dr. Kastein,
Nehemia, după ce și-a îndeplinit misiunea de a-i izola pe iudaici și le-a prescris și organizat viața
în cele mai mici detalii, sub cel mai strict control, s-a întors la el acasă în Babilon.
Trecuseră 400 de ani de la despărțirea israeliților de iudaici și 300 de ani de la cucerirea
Israelului de către asirieni. În acest interval, casta leviților a reușit să pervertească tradiția
mozaică, să pună în scris o lege a urii rasiale și religioase și să-i încătușeze pe iudaici în lanțurile
acestei legi într-o mică provincie a imperiului persan numită Iudeea. De atunci încoace, timp de
peste 24 de secole, un grup de oameni al căror sânge și a căror rasă s-au schimbat total, dar care
au fost permanent încătușați spiritual în izolarea și în ura dictată de “legea” lor, au parcurs istoria
demonstrând paradoxul că, deși lanțurile le-au fost făurite de leviți, forța unei armate străine i-a
înlănțuit. De atunci și până în prezent, banii și armatele celorlalte națiuni le-au menținut “legea”
și i-au ținut subjugați acestei „legi”.
Perversiunea levitică devenise perfectă. Din Dumnezeul celor zece porunci: “să nu furi, să nu
ucizi” etc., n-a mai rămas nimic. Dumnezeul lui Ezechiel, al cărui contract l-au semnat iudeii cu
soldații persani la Ierusalim, se laudă cu faptul că credincioșii lui îl vor jertfi lui pe primul născut
pe altar, ca semn că tot ce-i al lor aparține tribului. Această încarnare a celui mai primitiv spirit
tribal, spune rabinul Solomon Goldman, sionist de frunte, este un “Dumnezeu absorbit în
naționalismul statului Israel. El devine ethosul național, el creează lumea în limba ebraică. El
este un zeu național”. Iar un alt sionist de frunte zice: “Noi am crescut cu Dumnezeu. Avem un
Dumnezeu național. Noi credem că Dumnezeu e evreu și că nu există Dumnezeu englez sau
american” (Maurice Samuel). Astfel de exemple se pot găsi cu miile în crezul sionist.
Capitolul 7: Traducerea legiiÎn următoarele patru secole, cel mai important eveniment a fost traducerea Vechiului Testament
în greacă, permițând astfel celorlalte națiuni să citească parte din legea care a decretat înrobirea
și distrugerea lor și supremația iudaicilor. De aceea, este uimitor că această traducere s-a făcut la
Alexandria, de către 72 de învățați ebraici, între anii 275 și 150 î.Hr. Dr. Kastein afirmă că
efortul de a explica Vechiul Testament pe înțelesul grecilor a cauzat “schimonosiri și întorsături
de cuvinte, schimbări de sens, adeseori înlocuirea ideilor și a termenilor pur locali și naționali cu
unii de ordin general”. Nu este prea clar cum distorsiunile și schimonosirile pot clarifica un text,