ca în răstimp de 50 de ani să devina singurul purtător de cuvânt al “evreilor” în fața guvernelor
din întreaga lume și le-a pus pumnul în gură tuturor celorlalți evrei din lume.
Fariseii sunt a doua întrupare a sectei politice nefaste: prima au fost leviții din Babilon; a doua,
fariseii din Iudeea; a treia, talmudicii din Spania; apoi rabinii din Rusia; și, în timpul nostru,
sioniștii. “Fariseu” înseamnă “unul care se separă” de tot ce nu este destul de pur pentru a fi în
contact cu Dumnezeu. Ei formau o asociație care admitea numai membri bine verificați, fiind
astfel primii specialiști în conspirația secretă ca știință politică. Știința și experiența lor
conspiratoare a dat roade în cele mai distrugătoare revoluții din Europa ultimelor două secole,
toate organizate și conduse de evrei. Metoda fariseilor de a controla strâns pe conspiratori prin
teamă și suspiciune a unora față de ceilalți face ca acțiunile lor să fie invincibile. Aceasta este
metoda informatorilor și spionilor care-și spionează propriii membri și pe care se bazează
arhitectura partidelor comuniste, iar prezența comisarului politic în armata comunistă este o
moștenire de la farisei, exprimata prin textul biblic “veți pune o gardă în jurul gărzii mele”, din
originalul ebraic citat în „Enciclopedia iudaică”. Revoluțiile comuniste din secolul 19 nu pot fi
înțelese fără un studiu al metodei talmudice folosită de organizatorii lor, moștenită de la farisei.
Sub dominația fariseilor a apărut pentru prima dată ideea mesianică a unui conducător care va
veni să instaureze rasa superioară ca stăpână asupra restului lumii. „Enciclopedia iudaică” spune
că ideea fariseilor a fost o “recunoaștere universală” a imperiului lui Dumnezeu în viitor. Toți
ne-evreii vor fi excluși din lumea viitoare (rabi Laible). Sub dominația fariseilor, masele iudaice
credeau într-un imperiu lumesc în care mesia le va da supremație asupra tuturor și toate bogățiile
lumii. Așa promiseseră leviții acoliților lor. Fariseii promiteau la fel, dar nu fixau o dată precisă.
Dar când s-a născut Hristos, masele iudaice care purtaseră jugul levitic (acum fariseic) timp de
400 de ani au început să ceară să se stabilească o dată pentru dezrobirea și prosperitatea pe care
le-o va da mesia.
Capitolul 10. GalileanulAșteptarea mesianică era puternică și scribii introduseseră treptat în scripturi profeții despre
venirea lui Mesia. În comentariile rabinice (Targamuri) e scris: “Cât este de frumos regele
Mesia, care se va naște din casa lui Iuda. Își va încinge șalele și va lupta cu dușmanii și va ucide
mulți regi”. Asta așteptau iudaicii de la mesia, învățați de farisei și de generații de leviți mai
înainte. Un mesia umil, care să le spună să-și ierte și să-și iubească dușmanii ar fi fost “disprețuit
și respins”, cum a spus Isaia, ale cărui cuvinte au căpătat înțeles după moartea lui Hristos. Și
totuși, mulți l-au urmat și aclamat pe Hristos când predica umilință și iubire, căci cuvintele lui au
alungat negurile pe care secole de politică rasială și sectară le îngrămădiseră deasupra legii de
comportare morală. În vorbele lui, învățătura originală mai veche a ieșit din nou la lumină. De
aceea fariseii au văzut imediat în el dușmanul lor de moarte. Era urmat de mulți iudei, căci deși
aceștia așteptau un mesia care să-i elibereze de trupele romane și să-i facă bogați, mulți simțeau
că adevărata lor captivitate era cea fariseică, a spiritului, nu cea romană. Dar masele s-au aliniat
la porunca fariseilor să-l denunțe pe Hristos ca blasfemator și fals mesia.
Creștinii zic că Hristos a fost evreu, dar din motive politice, în fața goimilor sioniștii neagă asta
atunci când nu sunt obligați s-o admită în public. Rabinul Stephen Wise, organizator sionist de
frunte între anii 1910 și 1950, a spus la Carnegie Hall de Crăciunul 1925 : “Iisus a fost evreu, nu
creștin”. Creștinismul s-a născut după moartea lui. Pentru aceste cuvinte a fost excomunicat de
către Societatea Rabinilor Ortodocși din Statele Unite, dar a avut mare succes la publicul ne-
evreu, la care el a comentat: “Nici nu știu ce m-a durut mai mult, acceptarea și iubirea frățească a
creștinilor, sau diatriba violentă a rabinilor”. “Hristos era evreu” este argumentul cu care se
astupă gura celor care obiectează la masacrarea palestinienilor de către evrei. Deși acest
argument n-are nicio aplicare, are mare putere de convingere pentru mulțime și este des folosit
de către clerul și politicienii ne-evrei care caută să intre în grațiile sioniștilor.