- În tinereţe am studiat cu patimă, mai târziu mă întrebam dacă acţiunile mele
sunt corecte, iar spre sfârşitul vieţii ştiam că tot ceea ce fac e în armonie cu dorinţele
Cerului.
Teoria formării înseamnă renunţarea la ...lene. Este un act de dreptate. Miliarde
de oameni nu ştiu sau nu conştientizează că aproape tot ceea ce înseamnă viaţa
modernă a fost o luptă a minţilor luminate cu egoismul şi cu ignoranţa Mulţimii. De
oameni. Mii de învăţaţi, artişti şi chiar politicieni au muncit din greu pentru progres,
mulţi sacrificându-şi confortul personal sau chiar viaţa de familie. Nimeni nu le
mulţumeşte, se organizează tot felul de manifestări pe banii contribuabililor, dar nici
un festival Tesla, de exemplu, unde oamenii să afle că aportul lui la Progres a fost
considerabil. Festivaluri unde să afli că :
- Nu poţi trece nepedepsit pe lângă filozofie.
Festivalurile cu referire la cultură, în aproape totalitatea ei, ar adormi lumea, e drept,
dar asta ne arată cât de primitivă e lumea noastră, iar acest primitivism este sursa
tuturor necazurilor noastre.
Cât despre nenumăratele scrieri despre Arta Succesului, multe sunt naivităţi, multe
bazaconii, iar cele mai evoluate nu surprind imaginea de ansamblu. E ca şi cum ai
crede că dacă mergi cu o limuzină, când ajungi la servici vei fi promovat, vei primi o
moştenire, iar soacra şi nevasta îţi vor rezerva o masă şi vor plăti consumaţia la un
club de streap-tease, de ziua ta.
Este pilda celor 3 talanţi :- Nu e deajuns să experimentaţi puţin, ci mult.
Ce am trăit eu se poate numi : Experimentare Totală. N-am ales-o eu, mi-a fost
impusă de Garanţi. Vom vedea mai târziu cine sunt aceştia...
Aveam nici 6 ani când, spre disperarea părinţilor mei, plecam de acasă pe la prânz,
când ei erau la servici şi mă întorceam târziu, în jur de 11 :30 p.m. Hoinăream şi
observam cât mai mult din lumea exterioară, în special locuri şi clădiri, nu oameni.
Trebuia să înţeleg încă de mic Evoluţia pe Verticală, să nu mă las furat de cea pe
Orizontală, care înseamnă :
- Să am eu, să am mai mult, să nu-mi pese că alţii n-au.
A trebuit să observ de mic cum clădirile se înalță cât pot spre cer, cerând parcă
imperativ atenție pentru Înălțare, a gândirii, aspirațiilor, spiritului și a câte și mai câte.
Un tip și-a invitat tatăl, care a locuit toată viața la țară, într-o excursie prin Europa,
iar el a răspuns :
- Ce să văd, case?
Simțea instinctiv că ceea ce s-a clădit e esențial pentru a defini un loc, atâta doar că
pentru el nu însemna nimic. Și anostele blocuri gen cutii de chibrituri construite de
comuniști îți spun că a clădi de la parter la un etaj e opusul încremenirii aducătoare