Nu a fost o transformare totală, cu păr și colți, urechi ascuțite, dar ochii au
devenit de animal, fața a căpătat oarecum o formă alungită, iar ceea ce dădea foarte
bine impresia de lup a fost nasul. Nu avea în capătul celui uman pe cel negru, rotund,
de lup, dar pielea se încrețise exact ca în cazul unui lup iritat. Era ca și cum omul
beneficiase de un face-painting, dar culorile erau 3 D. M-am gândit că dacă aveam o
halucinație aș fi „ văzut ” un vârcolac exact ca la tv, nu o chestie oarecum științifică, o
transformare posibilă, nu care sfidează biologia.
De fapt, am mai auzit astfel de relatări și de la alte persoane, mărturisite în mare
secret, de teama de a fi considerate anormale. Din câte am citit și auzit, relatările
nebunilor au alte teme și sunt bombastice, complete, spectaculoase. Și eu, când
citesc una, alta, sunt cel puțin neîncrezător...De exemplu, v-am povestit despre
telepatie, câți nu cred că trebuie să fii nebun să crezi că există...dar există
nenumărate teste științifice care o confirmă. Eu vă asigur că e ceva perfect real...nu
am comunicat niciodată cu gânduri, ca o conversație, dar în rest am avut parte de
schimburi de idei și imagini cu unele persoane.
Probabil că n-o să mă creadă nici mulți din cei binevoitori...vreți să fac vreun
test? îl voi face. Ceea ce vă povestesc acum, la fel ca orice am mai povestit pe aici,
nu comportă nici o exagerare, darmite minciună.
Reiau...la 2 zile după ce o față de lup a mârâit la mine, a murit taică-meu.A făcut infarct, a fost resuscitat, a fost dus la spital, 3 săptămâni a fost în comă sau
susținut de aparate, ceva de genul...iar restul familiei spera că-și revine. Eu nu,
pentru că noaptea ( avusese infarctul la prânz ) l-am visat. Era îmbrăcat în niște haine
care-i plăceau mult, dar pe care nu le mai avea de zeci de ani, mi-am amintit de ele.
M-a privit oarecum resemnat, dar fără urmă de regret, chiar un pic binedispus.
- S-a terminat. Lasă, nu fi supărat.
Pe un ton oarecum neutru, ca să nu mă întristeze în plus. A dispărut în neant, atât.
Pe catafalc, părea că zâmbește, nu doar datorită celor de la pompe funebre...per
total, avea o expresie de fericire. Dusese o viață foarte grea...
Despre decorporalizare, adică să ieși în timp ce dormi din corp și să hoinărești prin
locuri aflate la mare distanță n-o să vă spun decât că am experimentat-o. Ce am
făcut...e secret, din ce motiv? Pot doar să vă spun că alte relatări despre așa ceva
arată faptul că respectivii nu s-au dus la restaurant și nici nu s-au uitat la femei care
fac duș, toți au experimentat situații importante. O să vă spun doar că ce am văzut
eu e înspăimântător de transmis lumii.
O altă viziune : am intrat într-o încăpere, erau 10-12 adolescenți, băieți și fete.
Mi-au spus îngroziți :
- Vor să ne împuște, vor să ne împuște!