Gruie-al lui Novac
Eu venit-am sã-i plãtesc,
Sora astãzi i-o rãpesc.
Dor dacã i-o fi de ea,
Þarigradu-i doar colea...
Sã pofteascã! ªi când vine,
Tragã-n gazdã drept la mine.
L-oi primi eu bucuros:
C-un baltag de fier tãios,
ªi cu arcul încordat,
Ca pe un iubit cumnat!
CÂNTUL X
ZÂNA MAGDALINA
Colo-n munþii olteneºti,
Sus, la curþi mari Novãceºti
Multã jale-i ºi oftare,
Moº Novac odihnã n-are.
Cãci la vatra lui sosind,
Soaþa ºi-o gãsi gemând,
Prinsã-n vatra focului,
De pociumbul^1 hornului,
Cu bãºici pe trup de-arsurã
ªi cu sufletul la gurã.
(^1) Pociumb: stâlp.
CUPRINS