Gruie-al lui NovacDar mã tem... cã tu-i pleca,
Þarigradu-i colinda.
Turcii au sã mi te vadã,
Peste tine-or da grãmadã.
Nu mi-ajunge, nu þi-e milã,
C-am pierdut-o pe copilã?
Sã te pierd, amar de mine,
Sã te pierd, vrei, ºi pe tine?
- Ba sã-l laºi, sã nu-i duci fricã!
Se grãbi Novac sã zicã.
Fiul nostru-i om azi, dragã,
Bate turci... o oaste-ntreagã!
Du-te!... numai nu uita,
Gruio, sfatul ce þi-oi da:
Þarigradul, ºtii, cã-i mare,
Crâºme o mulþime are.
Poþi sã tragi la care vrei,
Cu mãsurã doar sã bei!
Cã dacã te-i îmbãta,
Turcii cobzã te-or lega.
Þi-or veni de hac pe loc.
Turta, ei de mult þi-o coc!
Pleacã, drum bun, dragul meu,
Numai... treaz sã fii mereu!
..........
Gruia-ºi scoate-ndat-afarã
Calul scump din grajd, la scarã