Gruie-al lui NovacCând în urma sa-i zãreºte,
Locului Novac se-opreºte.
Din chimir cusut cu flori,
Zvârle pumni de gãlbiori.
- Ha! pãgânii glãsuiau,
ªi pe galbeni toþi cãdeau.
Pân’ sã-i strângã, el fugi,
ªi la temniþã sosi.
Dete-n poartã cu piciorul,
Porþii i-a sãrit zãvorul.
Dã cu pumnu-n zid o datã,
¤nchisoarea crapã toatã.
Leapãdã veºmânt popesc
ªi potcap cãlugãresc.
Intrã-n beciu-ntunecat,
Unde Gruia sta legat:
- Vezi ce paþi, copilul meu,
Dacã faci de capul tãu?
ªi l-a scos din fiare: – Þine,
Spada asta-i pentru tine!
Uite ce de turci, mãi Gruie,
Vin cu zor, sã ne rãpuie!
¤nainte, cât zãreºti,
Numai capete turceºti.
Haide, sã-i culcãm pe spate!..
Marginile tu le bate.