Petre DulfuGruia stã un pic, zâmbeºte,
Spre soldaþi apoi porneºte
Ca un vifor înteþit
Spre pometul înflorit...
ª-unde-ncepe-a-i fulgera,
Viu nici unul nu scãpa.
Cad, sub paloºu-i tãios,
Capetele lor pe jos:
Cum din pomi cad la pãmânt
Florile când bate vânt.
Cât ai face ochii roatã,
Doborî oºtirea toatã.
Spre-mpãrat apoi se-abate:
- Ei, ’nãlþatule-mpãrate!
Teiul gros þi-l rãsturnai,
Roibul þi-l încãlecai,
ªi ostaºii, câþi mi-ai dat,
La pãmânt þi i-am culcat.
Rândul tãu acuma vine,
Dumnezeu de-o fi cu mine,
Sã-þi tai capul, vitejeºte!
Prea mã ispitiºi turceºte!
Vorbele-i când auzi,
¤mpãratul se-ngrozi;
¤l chemã-n palatu-i sus,
Pungi de galbeni i-a adus: