Petre DulfuS-azvârli pe el cãlare,
Apoi: – Hi la drum, fugare!
Din cãlcâie-l îmboldea,
Calul câte-un deal sãrea;
L-atingea cu palma-i latã,
ªi sãrea doi munþi deodatã.
Iatã-l cu frumosu-i cal
Colo-n Calafat, pe mal,
Lâng-o veselã grãdinã,
De garoafe mândre plinã.
Sultãnica cea frumoasã
Tocmai se plimba voioasã
Printre flori, ºi dupã ea
Roabe vreo cincizeci avea.
Mândre toate, frumuºele,
Mai n-o cunoºteai din ele.
Când vãzu pe cãlãreþ,
I-a grãit: – Voinic semeþ!
Ce joci calul tãu pe-aci?
Tatãl meu, de va simþi,
Calul scump o sã þi-l ia,
Iar pe tine... te-o tãia!
Gruia calul ºi-l struneºte,
Lângã gard cu el se-opreºte:
- Of, nepoatã de-mpãrat,
Din oraºul Calafat!