Gruie-al lui NovacCãci îi arde sufletul
Ca sã-i vazã umbletul!
Ei la Negru se duceau,
Mâna pe dârlogi puneau.
Negru neclintit stãtea,
Pânã se urcau în ºea;
Iar în ºea când îi simþea,
¤n picioare drept sãrea,
ªi cât colo-i azvârlea,
Fierea-ntr-înºii le plesnea!
A trântit jos, unul, doi,
Zece, douãzeci ºi doi!
Când vãzu aºa bãtrâna,
Semn fãcu din drum cu mâna:
- Hanule, mãria-ta!
Sã mã ierþi, uitai ceva!
Calul þi l-am dãruit,
¤nsã nu te-am desluºit,
Cã pe el sã stea cãlare
Nime-n lume nu e-n stare;
Numai Gruia singur poate,
De la dubã când l-ai scoate.
Numai el þi l-o-mblânzi,
Ca sã-l poþi tu cãlãri!
Când tãtarul auzea,
ªi mai mult se aprindea.