Petre DulfuVântul bate valurile,
Valul bate malurile...
ªi lui Gruia, cum dormea,
Vântul chica i-o zbârlea.
Când de el cu ochii-au dat,
Bieþii turci... au îngheþat.
Dar oºtirea sa viteazã
Soliman ºi-o-mbãrbãteazã:
- Pentru ce v-aþi fâstâcit?
Nu-l vedeþi cã-i adormit?
Hai, loviþi-l ne’ndurat,
Pânã nu s-a deºteptat!
Daþi într-însul, ca-ntr-o fiarã!
Turcii toþi descãlecarã,
Ca ºi broaºtele sãreau,
ªi ca ºerpii se târau,
Pân’ la dânsul nainteazã.
Dar acolo... ce sã vazã?
Lângã Gruia mai stãtea
Unu-ascuns, care-l pãzea
Pandelaº, un grec voinic,
Cu hãmgere sub ilic.
Slugã bunã ºi iubitã,
Pe la Gruia pripãºitã.
Pandelaº, când i-a zãrit,
Dintre sãlcii a sãrit: