Gruie-al lui NovacToþi la fugã o tulesc,
Prin dudaie se-ndosesc.
Dar când braþele-a miºcat,
Gruia nu s-a deºteptat;
Doar s-a-ntors pe altã parte,
ªi dormit-a mai departe.
Pandelaº la el coboarã.
L-a legat a doua oarã,
C-o frânghie de mãtasã
Ca din ea sã nu mai iasã!
El, simþindu-se cuprins,
Braþele din nou ºi-a-ntins;
Rãu frânghia mi-l strângea,
Pân’ la oase-l pãtrundea.
Totuºi nu s-a deºteptat,
Cãci era, de-asearã, beat.
Chefuise-n crâºmã-oleacã,
De necazuri sã-i mai treacã.
..........
Turcii duºi... napoi venirã,
Unii lângã el se-oprirã.
Alþii-n preajmã-i se-nvârteau,
Ce sã-i facã, nu ºtiau:
Cã-i vrãjit de ursitoare,
Sabie sã nu-l doboare,