Petre DulfuNegru-ºi saltã coama deasã,
Apoi drumului se lasã,
Cum se lasã la pãmânt
Iarba, când o bate vânt.
Merse Gruia, tot s-a dus,
Pânã-n deal la cruce, sus.
Când pornea din deal la vale,
Iat-un om îi iese-n cale:
- Cãlãreþule gãtit!
¤ncotro aºa grãbit,
De þi-e calul înspumat? - La Ileana din cel sat!
- Cãlãreþule drumare,
Strânge-þi calu-n pinteni tare!
Cãci pierdutã pe Ileana
O lãsai, în pat, sãrmana:
Mã-sa lumânãri þinându-i,
Taicã-sãu cosciug fãcându-i,
Scalda soru-sa umplându-i,
Frate-sãu mormânt sãpându-i!
Auzind, el se mâhneºte...
„Hi“ lui Negru-apoi grãieºte,
Mai cu foc împintenându-l,
Calul zboarã ca ºi gândul.
A sosit la poartã Gruie.
Nimeni poarta nu-i descuie.