Petre DulfuLasã legea româneascã,
Dã-te-n legea cea turceascã.
Legea noastrã e bogatã,
ªi de toate-ndestulatã
ªi de aur ºi de miere,
De-orice inima þi-o cere!
El mustaþa-ºi rãsucea,
Mustãcioara lui râdea:
- Turcilor, eu m-aº turci,
Dacã voi mi-aþi dãrui
Patruzeci ºi cinci de iepe
Tot alese ºi sirepe,
Cu vergi albe pe spinare
ªi cu doi mânji fiecare.
Turcii pleacã la-mpãrat.
¤mpãratul i-a-ntrebat:
- Ei, pe Gruia l-aþi turcit?
- Nu, stãpâne preamãrit.
Dar ne-a zis cã s-o turci,
Dacã noi i-om dãrui:
Patruzeci ºi cinci de iepe,
Toate-alese ºi sirepe,
Cu vergi albe pe spinare
ªi cu doi mânji fiecare.
¤mpãratu-a glãsuit:
- Mergeþi! nu-i de zãbovit!