Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Prin frunziºul verde, cucul, când s-o auzi cântând.

• Bun!... S-a isprãvit tocmeala?
  
  
  • ¤ncã nu!... mai stãi, române,
    S-o ºi scriem... Vorba zboarã... Numai ce e scris rãmâne.
    ªi luând condei, cernealã, se aºeazã popa, scrie...
  
  
  
  


• Iac-aºa! s-avem la mânã amândoi câte-o hârtie.
  „A! gândea. Prinsei norocul! Un voinic aºa-nchegat,
  Sã-mi slujeascã pe degeaba: nu-i câºtig de lepãdat!
  ªi-l legai cu-nscrisul, zdravãn, sãrãcuþul! Ce-mi mai pasã?“


• Hai, bãiete, na!
  Pãcalã în ºerpar hârtia-ndeasã.
  Iar în gându-i, vesel ºi el: „Stãi, pãrinte preacinstit,
  Nu-þi gãsiseºi pân-azi omul, dar acum... þi l-ai gãsit!“

VII Caprele popii

Dimineaþ-abia-ncepurã zorile sã se arate,
Popa iese-n pragul tinzii: – Ei! acum... ºtii ce, argate?
Mergi de-mi ad-un car de lemne! Din pãdure vii doar mâine.
Pân-atunci, merinde, iacã! eu îþi dau: un caº ºi-o pâine.
Dar când vii, întreagã pâinea s-o aduci, – ºi caºu-ntreg;
Ne’ncepute, pe-amândouã! ¤nþelegi tu?

• ¤nþeleg.
  ªi punând în car merindea, mai punând ºi o secure,
  A-njugat Pãcalã boii ºi-a pornit-o-nspre pãdure.
  ...................

Când veni cu lemne-acasã, merse drept la popa sus:

• Na, stãpâne, caºul, pâinea... Iacã-ntregi þi le-am adus.

CUPRINS