- Mă, vedeţi baioneta asta? Vă belesc şi pun sare pe voi,
'tu-vă parascovenia mamii voastre de mamelunci!
Ne-am dat seama că aveam de a face cu un om hotărât din
moment ce plecase în toiul nopţii de-acasă îmbrăcat doar în slip
prin cartier în toiul nopţii, astfel că ne-am cerut iertare
promiţând că nu mai facem. Cum era de aşteptat, după plecarea
musafirului, Ronaldo-Şvarţenegher care aude absolut tot ce nu
trebuie, m-a întrebat:
- Ce-i aia mamelunci, tăticule?
- Spune-i tu, i-am zis Claustrinei, că iar mă acuzi că nu-l
educ corespunzător... - Analfabetule! mi-a zis ea cu răutate luând DEX-ul.
După o oră am dat telefon la o bună cunoştinţă, filolog,
iar acesta ne-a lămurit cum stau lucrurile cu mameluncii care,
în anumite condiţii şi oră din noapte, şi în funcţie de zona
geografică, se numesc TÂMPIŢI – cuvânt care se scrie cu litere
mari neapărat, ne-a spus în încheiere filologul trântind
receptorul. Şi cred că am adormit împăcaţi sufleteşte cum de
multă vreme nu mai fuseserăm.
Două zile şi două nopţi am trăit o viaţă normală, adică
am vândut televizorul şi i-am cumpărat şi lui Şvarţenegher al
nostru un pui de crocodil, pe un vecin l-a muşcat câinele-lup,
iar Lusi s-a amorezat de barmanul de la „Scheletul vesel”,
bar-discotecă aflat la intrarea în cimitirul cartierului. Ca să nu
mai spun că în aceste condiţi, absolut inumane, Claustrina a
rămas gravidă devenind nervoasă şi cu apucături ciudate...
Intre timp a aflat şi văru-mi-o de iubirea Lusiei pentru
barman şi i-a pleznit o pereche de palme încât vecinul de la
şase m-a întrebat prin conducta de la calorifer care ţine loc de
interfon, dacă n-am cumva nevoie de ajutor. Incă o dată mi-am
dat seama ce înseamnă un adevărat vecin, care nu te lasă la
greu. Şi m-am bucurat că ne-a venit ideea să utilizăm alt mijloc