Petre DulfuIar de-i fi, mãicuþo, mort,
Popilor sã dau vrun ort,
Lãcrãmând sã te jelesc,
De pomeni sã-þi îngrijesc!
Gruia glasu-i auzea
Dupã glas o cunoºtea;
La fereastrã s-a urcat,
ªi din grai a cuvântat:
- Maica mea! de viu sunt viu,
Dar abia, abia mã þiu!
Mã-sei, viu când îl zãri,
Suflet parcã-i mai veni: - Dragul meu! de sãrbãtoare,
Iacã... ouã roºioare;
Rob de când mi te-au luat
Ouã, poate, n-ai mâncat.
Gruia din adânc ofta:
- Mamã, nici nu le-oi mânca!
Ce crezi? cã mi-e de mâncat?
Mie-mi arde de scãpat!
Sã le-mparþi la pãzitori,
Doar o fi-ngãduitori
ªi te-or mai lãsa cu mine.
Of! cã dor mi-era de tine!
Ea le dã la pãzitori.
Dânºii sunt îndurãtori,