Gruie-al lui NovacSui! cã-mi arde sufletul,
Gruio, sã-i vãd umbletul!
Iarã dânsul glãsui:
- Bucuros eu m-aº sui;
Dar pe cal, mãria-ta,
N-o sã pot încãleca.
Eu pe Negru când sãream,
Braþe slobode aveam,
Nu eram ca azi, vârât
Tot în fiare, pânã-n gât.
La un semn, oºteni venirã,
Din cãtuºi mi-l slobozirã.
- Du-te-acum, i-a zis tãtarul.
ªi-mi încalecã fugarul.
El la Negriºor privi,
ªi tãtarului grãi:
- Sã-l încalec, zãu, aº vrea,
Dar mã tem cã n-oi putea.
Când plecam cu el la drum,
Nu eram cum sunt acum;
N-aveam plete lungi, pe spate,
Pânã la pãmânt lãsate.
N-aveam barbã ºi mustaþã,
Mari, sã treacã-n jos de braþã.
Azi, el nu mã va cunoaºte,
Din picioare-o sã mã-mproaºte!