Petre DulfuHanul pace-n suflet n-are,
Se-nfierbântã ºi mai tare:
- Bãrbieri sã vie-ndatã!
ªi-au venit vreo cinci, deodatã.
Unii pãru, i-l tundeau,
Alþii barba i-o rãdeau.
- Ei! din moº îmbãtrânit,
Iatã-mi-te-ntinerit.
La fugar acuma du-te,
ªi-l încalecã mai iute;
Hai, cã-mi arde sufletul,
Gruio, sã-i vãd umbletul!
Gruia se mai învârteºte.
La fugar din nou priveºte:
- Nici acum, mãria-ta,
N-o sã-l pot încãleca.
Negru, când mã urc în ºea,
ªtii pe mine cum mã vrea?
Nu cum sunt azi, nearmat,
ªi ca robii îmbrãcat.
Ci lui Negru-i e aminte
Sã mã vazã ca nainte:
Haine româneºti purtând,
Sabie la brâu având!
La un semn, câþiva se duc
ªi voinicului i-aduc: