Petre DulfuFuge ºarpele, ca vântul,
Gruiºor, mâncând pãmântul!
ªarpele, târâº, pe jos,
Gruia, pe-al sãu cal frumos.
Merge-aºa voinicul, merge...
Cât putu de mult s-alerge!
Dar din fuga cea turbatã
Calu-i se opri deodatã:
- Gruio! stai sã m-odihnesc,
Cã picioarele-mi slãbesc!
Limba-n gurã mi-a secat,
De setos, de nemâncat! - Vai! mai haide, Negruºor,
Zice Gruia rugãtor.
Vinã-þi, dragul meu, în fire,
Scoate-mã de la pieire!
Cã eu, dacã scap cu bine,
Grijã voi avea de tine!
Fân þi-oi da cu ridicata,
ªi vin dulce cu gãleata!
Calu,-ascultãtor de rugã,
Hai, s-aºterne iar pe fugã;
Fuge-ntruna cu putere,
Pânã ce-ntr-un codru piere.
Gruia catã-n urma sa;
ªarpele s-apropia.