Petre Dulfusind numeroase buc[\i folclorice, dndu-le arhitectura pe care sin- gur o dore=te, permi\ndu-=i eliziuni =i mici imixtiuni, în m[sura
în care se configureaz[ întregul. }n al doilea rnd, el transform[ proza în vers. Chiar =i atunci cnd preia balade, snoave, cntece, hore populare, le muleaz[ în versifica\ia sa proprie, schimbndu-le
metrica, încorsetndu-le de cele mai multe ori în strofe, în „cntece“. Versificnd, Dulfu se îndep[rteaz[ de la stilul direct comunicativ al prototipului popular, în schimb realizeaz[ o comu- nicabilitate mai mare, o modalitate prin care nara\iunea s[ fie re\inut[ mai lesne de cititor =i ascult[tor. Stilul lui Dulfu este oral, simplu, direct, expresia limpede, neîmpodobit[, ca în fol- clor, ca la Creang[ =i la Ispirescu. Privindu-l în calitatea sa de versificator, ne vine în minte pro- cedeul adoptat pentru prima dat[ de unul din primii no=tri prelucr[tori, Anton Pann. Autorul lui Nastratin a adunat o bog[\ie extraordinar[ de proverbe, zic[tori, hore, ghicitori, topindu-le — cum avea s[ fac[ Dulfu mai trziu cu basmele — într-o
nara\iune original[. Produc\iile, la origine, au fost populare,
dar Anton Pann a compus întmpl[rile moralizatoare, pentru a-=i sluji ideea, în felul acesta f[cnd din Povestea vorbii o oper[
dubl[, de repovestitor dar =i de scriitor. De aceea, G. C[linescu
avea dreptate cnd vorbea despre intelectualismul scrierilor lui Anton Pann, care nu este specific lucr[rilor pentru popor. Dulfu a dat scrieri pentru popor, el a îndep[rtat din nara\iune tot ce ar fi putut împiedeca în\elegerea direct[, imediat[. Opere- le lui =i-au g[sit prin aceasta o r[spndire uluitoare, al[turi de
cele ale lui Ispirescu, spre exemplu. Este cert îns[ c[ ceea ce i-a
lipsit scriitorului de la Tohat a fost umorul. Este de mirare cum
autorul lui P[cal[ n-a avut el însu=i, temperamental, o doz[
mai mare de veselie nativ[, de hohotire interioar[, ca Ion Creang[.
El a izbutit totu=i s[ p[streze vioiciunea personajului P[cal[,
pentru c[ autenticitatea nara\iunilor de la care a plecat s-a im-
pus ca stare în epopeea sa popular[. Dovad[ este faptul c[ în
celelalte scrieri, =i mai ales în cele originale, care n-au leg[tur[
cu folclorul, umorul este minim =i voio=ia ostentativ c[utat[.